Tineretul din ziua de azi ;))

Well, mi-am amintit si eu zilele astea ca de fapt am un blog :)) si am zis sa nu il las chiar in paragina :D.
Saptamana asta am citit un blog foarte dragutz in care nenea de acolo vorbea despre generatia anilor 80, mai precis cei nascuti in anii '80. Pornind de la acesta am tot discutat cu prietenii pe tema asta...mai exact pe faptul ca noi am avut o copilarie....pe bune.

Cand se facea ora 5 sau 6 nu mai exista liniste in cartier. Toti copii erau pe pozitii ...la joaca evident. Castelul,Frunza, sotronul, maturica si alte jocuri de genu asta...se faceau adevarate campionate nu gluma...Parintii evident erau si ei pe baricade. Aveam impresia ca eram super liberi dar ce nu am observat noi multa vreme era faptul ca ai nostri parinti erau in mod constant pe geam :)) la supraveghere :D. Pentru ca lenea era mare nu mai urcam pana in casa sa ne luam minge, rotile (da, asa se numeau pe atunci) sau palete. Cea mai eficienta tehnica era evident "aruncatul de la geam". Evident ca mai mereu lucrurile aterizau prin copaci, gradina sau alte locuri care nu aveau legatura cu fatza blocului :)).
Chiar discutam cu un prieten despre croisantele Magic. Nu stiu daca mai exista azi (cred totusi ca da). Ultima oara am mancat un croisant Magic, din acela albastru, acum vreo 2-3 ani. Am ramas dezamagita. Gustul, ciocolata...nimic nu mai era la fel. Prin 1993-1994 cand au aparut (sau cel putin asa imi amintesc eu) cornurile alea erau pline de ciocolata...mereu te murdareai cand le mancai iar crema aia avea un gust deosebit...acum...iti baga doua lingurite de ciocolata ..si voila croisantul :| . Tin minte si acum. Era 1000 de lei un corn din asta si 200 de lei eugeniile. Inghetata la cornet sau vafa era 300 de lei. Aaaaa...si evident...cum sa uitam sucul de la TEC.Daca aveam musafiri ma trimitea mama cu cate 3-4 sticle la magazin si veneam cu toate aromele posibile dar cele preferate erau de struguri (fanta de struguri de acum are exact acelasi gust), kiwi si portocale.
Daaaar...the all time favourite...guma turbo (sau sindy pentru fetitze). Adevarate afaceri se faceau cu schimbul de surprize si colectiile alea. Recent am descoperit un magazin unde au adus guma turbo...am cumparat vreo 15 bucati. Tot gustul ala de cauciuc, zahar, zimtzate, cu surpriza....some things never change :D
De asmenea , cine ar putea uita desenele de dimineata de pe italieni (Italia uno, Italia Cinque, si asa mai departe). Ne fascinau reclamele la papushi, masinutze, dulciuri si tot ce la noi inca nu se gasea..si visam fiecare la momentul cand vom intra in posesia acestora.
In vremea aceea copii se uitau la un Cartoon Network in limba engleza, nu ca acum cand te uiti la Familia Flinstone si ramai perplex la o traducere de kko a unor expresii care au farmec doar in limba engleza. In vremea aceea orice copil stia italiana sau engleza, chiar daca era un nivel destul de mic de cunostinte...dar macar stiam.
Ca sa incheiem dragutz, va , va las sa urmariti un clip la fel de dragutz...ia sa vedem, cine isi aminteste?:)

Fuse si se duse

Ziceam intr-un blog anterior ca astept sa vina momentul in care sa castige melodia cu adevarat buna. Se pare ca a venit aceasta zi :D.
Aseara, dupa o lupta extrem de stransa cu Grecia, Rusia a reusit sa castige trofeul Eurovision.Era inevitabil si nu pentru ca se dau voturile pe criterii geopolitice ci pentru ca au fost bazati oamenii.Sa fim realisti.Daca ii aduci pe Edwin Marton si Plushenko, alaturi de o voce exceptionala si o melodie pe masura, care sunt sansele sa nu ajungi in top 5?
Despre Romania ce sa zic.Mai e ceva de zis?Ne-am prezentat cu o melodie bunicica (ca sa nu zic altfel) dar care clar nu era meant for Eurovision. Nu pentru ca era lenta , acesta nu e un criteriu , ci pur si simplu pentru ca romanii nu si-au dat seama ca Festivalul Mamaia nu este unu si acelasi cu Eurovision.

Chiar si dupa atatea luni tot consider ca Biondo ar fi trebuit sa ne reprezinte. Trebuie sa renuntam la acest nationailsm si patriotism care ne loveste doar in momente de genul Eurovision. Inclin sa cred ca e o moda in perioada aceea , a selectiei nationale Eurovision, sa fi 100% roman si sa fi mega patriot. Nu zic ca e rau dar daca ar fi si realista treaba ar fi super. Tin sa amintesc ca mai toti, cum prindem oportunitatea cum fugim spre granite.

Anyway, Rusia a castigat....bravo ei...chiar a meritat!

Eurovision 2008

Ei...ca in fiecare an in aceasta perioada toata Europa (nu, nu cea de la iesirea dinspre Colentina) e in fierbere.De ce?Pai e timpul pentru Eurovision.
Ce-i dom'le acest "Eurovision"?
Acest Eurovision este inca o modalitate de a ne razboi, intr-un mod elegan si cultural ce-i drept.E un mod de a demonstra cine-i cine, de a vedea care cu care se tine de mana, si evident este o sursa nesecata de scandaluri (ziarele traiesc bine de pe spinarea acestui show vreo luna dupa ce acesta s-a incheiat).
M-am uitat si eu la prima semifinala de marti, semifinala la care a participat si Romania. Am ramas ( cred ca uimita e un cuvant nu foarte potrivit dar hai sa il folosesc) uimita de ce specimene trimit unele tari pe post de participanti.
In seara asta m-am uitat printre picaturi la ce-a de-a doua finala si am constatat cu tristete ca au ajuns in finala melodii pe care nu am da doi lei in mod normal dar deh, au facut show.
Imi doresc sa vina ziua in care sa castige melodia cu adevarat BUNA.Tare am impresia ca e departe raaaaaaaau........

Nu demult compania Apa Nova a demarat Campania “De ce iubim Bucurestiul”. Mai mult ca sigur ca ati vazut placutele cu inscriptii precum : “Strada unde bateam mingea cu baietii” , “Strada unde am sarutat-o pe Mimi” si tot asa.

Evident ca exista strazi care si pentru mine au o semnificatie aparte dar motivul pentru care acest oras este special este cu totul altul in conceptia mea.

De ce iubesc totusi Bucurestiul? Trebuie sa recunosc ca desi are partile sale negative are un farmec aparte.Desigur, au apus de mult vremurile cand pe Lipscani se plimbau domnii cu palarii si bastoane purtand un ceas in buzunar avand la brat doamne gatite , cu rochii impecabile si coafuri sofisticate. Au apus vremurile cand circula tramvaiul pe langa BNR, pe Magheru pe la Ateneul Roman sau pe Bulevardul Elisabeta.

Iubesc Bucurestiul pentru ca de cate ori merg pe strazile micute din centru, pe Calea Victoriei, Cismigiu sau Lipscani, oricat de moderniste se doresc a fi cladirile recent renovate si magazinele very fashion, observ cu bucurie in suflet cum in ciuda trecerii timpului s-a reusit mentinerea pe alocuri a aerului boem al Bucurestilor de demult.

Si pentru a va pune putin pe ganduri, pentru a va face si pe voi sa va intrebati “Oare ce-o fi fost aici pe vremuri?” cand treceti pe stradute mai mari sau mai mici, pe langa case mai vechi sau mai noi va las sa analizati doua poze: una cu Teatrul National Bucuresti, inainte de a fi bombardat in cel de-al doilea razboi mondial si hotelul Novotel recent construit :)